Matei 5:4 Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiaţi!
Strofă 1
De grijuri când ești apăsat, Când ochii-ți lăcrimează, Și când speranța te-a lăsat, Nemaiavând vreo rază. Domnul atunci te întreabă: „Mă iubești tu din inimă?” /: Domnul atunci te întreabă, :/ /: „Mă iubești tu din inimă?” :/
Strofă 2
Ca un orfan, pe când privesc Spre cer cu lăcrimare, În glorie par că-L zăresc Pe prietenul cel mare. Cu dragoste îmi grăiește: „Eu te iubesc, crede-n Mine!” /: Cu dragoste îmi grăiește: :/ /: „Eu te iubesc, crede-n Mine!” :/
Strofă 1
De grijuri când ești apăsat, Când ochii-ți lăcrimează, Și când speranța te-a lăsat, Nemaiavând vreo rază. Domnul atunci te întreabă: „Mă iubești tu din inimă?” /: Domnul atunci te întreabă, :/ /: „Mă iubești tu din inimă?” :/
Strofă 2
Ca un orfan, pe când privesc Spre cer cu lăcrimare, În glorie par că-L zăresc Pe prietenul cel mare. Cu dragoste îmi grăiește: „Eu te iubesc, crede-n Mine!” /: Cu dragoste îmi grăiește: :/ /: „Eu te iubesc, crede-n Mine!” :/
1 / 1▲
1. De grijuri când ești apăsat,
Când ochii-ți lăcrimează,
Și când speranța te-a lăsat,
Nemaiavând vreo rază.
Domnul atunci te întreabă:
„Mă iubești tu din inimă?”
/: Domnul atunci te întreabă, :/
/: „Mă iubești tu din inimă?” :/
2. Ca un orfan, pe când privesc
Spre cer cu lăcrimare,
În glorie par că-L zăresc
Pe prietenul cel mare.
Cu dragoste îmi grăiește:
„Eu te iubesc, crede-n Mine!”
/: Cu dragoste îmi grăiește: :/
/: „Eu te iubesc, crede-n Mine!” :/
I: Cântările Evangheliei - 1913, cântarea nr. 286
Compozitor: W. Weigand